Frumusețea unui oraș. București. Mița Biciclista.

Intre 18.5-2.7.2023 a avut loc o expoziție despre frumusețea Parisului, care marchează primul sezon cultural la Casa Mița Biciclista din piața Amzei. La invitația ARCEN am curatoriat in deschiderea ei o mica expoziție despre frumusețea Bucureștiului.

Asa arata odata casa Mita Biciclista, construita in 1908 de arh. N. C. Mihăescu

Link despre expo pe site-ul Zeppelin.
Detalii despre conținut urmează in josul paginii, iar la final gasiti un link catre emisiunea despre Frumusetea Bucurestiului.

Extras din textul curatorial:

Imagine din expozitie ©ARCEN

DE CE BUCUREȘTI?

Cum e București? Un oraș în mijlocul câmpiei, cu oameni grăbiți. Mereu in șantier, orașul compromisurilor, orașul târguielii, așa a fost mereu, prin natura așezării sale la întretăierea unor vechi rute negustorești între Levant și Apus. Cand întrebi pe cineva de ce s-a hotarat pentru București, îți va spune ca “pentru cineva”. Pentru oamenii sai. Pentru dinamica lor specială. 

Cum este București? E orașul care nu-ți mai da drumul. Pleci – și revii mereu. 

Ca să înțelegem orașul, îl vom lua pe îndelete, explorand cele șase teme care-l compun.

  1. Texturile

Fiecare oraș are texturile sale, imaginile, mirosurile, ceea ce putem atinge, lumina pe care o simțim pe piele.

  1. Grădinile și verdele:

Cel mai bun moment al orașului este probabil primăvara, cu teii în floare. Sau în septembrie, cu castanele căzând pe trotuar, toamna blândă care durează până târziu în octombrie. Văzut de sus, orașul arată că o grădină zăpăcită. Chiar și în cele mai aride cartiere se zbate verdele. Vara e prea cald și iarna e prea frig. 

Dar serile de vară când suntem cu toții pe afară? Sau iarna când zăpadă amuțește în fine toate sunetele traficului și gri-ul. 

Dacă ar fi să dorim un singur lucru orașului, e puțină umbră. Și liniștea care vine odată cu umbra.

  1. Dâmbovița: 

Capitala noastră a apărut în mijlocul Bărăganului semiarid, într-un pliu al terenului erodat de Dâmbovița. Clima a fost aici mereu mai aspră, cu extreme termice, dacă e să comparăm cu majoritatea așezărilor din zonă, care se află “sub munte” sau la o apă mai mare, navigabilă. Dâmbovița în sud și salba de lacuri a Colentinei în nord, cu bucureștenii forfotind între cele două. Ar trebui să le purtăm mai multă grijă.

  1. Moștenirea culturală:

Crescând rapid și cu administrații schimbătoare, care n-au apucat niciodată să termine de realizat proiectele demarate, orașul a fost lovit  în timp de diverse sistematizări, toate începute și neduse la bun sfârșit. Așa s-au împământenit haosul, heterogenitatea urbană, reflectate în felul în care se amestecă stilurile arhitecturale și conviețuiesc bucăți care par luate din Paris, Moscova sau Istanbul. Fiecare face aici cum îl taie capul, închide balcoane, personalizează fațade, trage un gard cât mai înalt pe unde i se pare avenit. 

Astfel orașul s-a dezvoltat neunitar, deloc armonios în învălmășeala de stiluri și forme – multe din ele contrazicandu-se încă de la apariție (cum ar fi neoromânescul tradițional cu modernismul liberal la final de secol XIX și început de sec. XX). 

Casa Mița Biciclista azi – Foto ©ARCEN
  1. Cartierele și identitatea lor: 

Cartierele vechi și liniștite, Cotroceni, Icoanei, Armeneasca, cu străzi întortocheate, cu copaci care asigură destulă umbră vara și frâng crivățul iarna, creând un microclimat mai blând, sunt foarte apreciate pentru scara lor umană. Apoi cartierele de blocuri: Balta Alba, Drumul Taberei, Obor, Floreasca, Tei, Pantelimon, Militari, Rahova, Ferentari, Berceni, Calea Moșilor (partea nouă), Vitan, Decebal, Calea Grivitei, Chibrit. 

În București exista migrația zilnică nord-sud: mulți dorm în sud, unde densitatea populației e mult mai mare, și lucrează în nord, unde s-au construit birourile. Pleci dimineața dintr-un cartier dormitor ca Bercenii și lucrezi toată ziua într-un cartier-corporatist că Pipera, ca să te întorci seara.
Bucureștenii, mereu în mașini, claxonându-și drumul prin orașul sufocat.

  1. Ospitalitate / Oameni:  

Cum sunt bucureștenii? După vechime, de trei feluri: Localnici, dintotdeauna aici, foarte puțini și liniștiți până la blazare. Orașul lor e cel de sub agitația zilnică, cel în care se plimba când pleacă toți ceilalți. Apoi, cei semi-permanenți, care vin aici “la pomul lăudat” și pleacă în weekend și de sărbători. Ei sunt cei mai mulți – însă ei nu văd decât orașul apăsător și aparent smucit, luni-vineri, ambuteiaje și nervi, pe goană. Apoi musafirii, mereu bineveniți, indiferent de unde vin și ce așteaptă să găsească aici. 

Vă invităm să descoperiți urme din toate acestea în expoziție: de la imaginile cu orașul vechi ale lui Alex Gâlmeanu, dar și unele de acum, ale lui Andrei Bîrsan, Alberto Groșescu și ale Anei Vasile, vederi de sus de pe acoperișuri ale lui Ștefan Tuchilă, vestitul accident din piața Amzei al lui Roman Tolici, precum și pictura cu praf din Berceni a lui Nicolae Comănescu, dar și plantele sălbatice ale Irinei Neacșu. Plăcuțele cu poezii ale lui Mugur Grosu. O mică colecție de obiecte care reprezintă Bucureștiul și părțile lui bune, aromele și texturile. O piatră cubică, o coroană de salcie din Dâmbovița. O eugenie și o minge de pe un acoperiș ale lui Zoltan Bela. Coconul lui Dumitru Gorzo. O serie de texte care povestesc orașul, prin ochii câtorva dintre oamenii săi. 

Vă invităm să lăsați și voi un rând sau un obiect aici.

Despre expoziție am vorbit si la TVR Cultural în emisiunea “Intrare libera” a lui Marius Constantinescu – ale cărui texte despre grădinile orașului sunt de găsit si pe pereții casei Miței. Ceilalti invitați au fost Edmond Niculușcă, arh. Vera Dobrescu, specialist în peisagistică (via Zoom), Dia Radu și Matei Martin#IntrareLibera de vineri. Regizori Anca Lazarescu și Micu Aziza.