Aceasta expozitie a avut loc in Zürich in perioada 26.02.-26.03.2010 si a beneficiat de un mare succes: multi romani au venit sa-si aminteasca cu drag – si multi straini au vizitat-o, curiosi sa afle cate ceva despre Europa de est.
La cerere, expozitia ar putea fi adaptata si prezentata din nou in alt spatiu.
Pentru mai multe detalii si intrebari sunt disponibila pe adresa de mail.
Februarie 2010. 
Invitatia.
Dragii mei
Au trecut zece ani de cand am plecat “pentru un an in strainatate”. Sunt in continuare plecata – insa acest oras nu o sa-mi dea drumul niciodata. Il iubesc, cu straturile lui multe, cu agitatia continua, cu felul sau de a se reinventa mereu, fara a duce totusi nimic pana la capat. Micul Paris -si in acelasi timp micul Istanbul. Chiar si mica Moscova, in functie de perspectiva.
Bucurestii ma urmaresc peste tot.
Vă invit cu drag la o expoziție care povestește despre București în schimbarea vremurilor. La bar găsiți vin românesc.
Aceasta expoziție a fost finanțată prin mijloace proprii. Pe tejgheaua barului se găsește un vas pentru donații.
Ma bucur de oaspeti!
Plan galerie
Asa a inceput expozitia, in trei incaperi si jumatate, in subsolul unei cladiri din Zürich. 3 incaperi, amenajate dupa locul in care se aduna lumea in perioada respectiva: azi – barul, pe vremuri – salonul, si – intre vremuri – holul de bloc.
Intrarea prin fundu’ curtii pe o scara, pe langa garderoba. Prima usa la stanga este barul din “vremea noastra”.
La bar se discuta in trei limbi
De acolo se trece în salonul ce înfățișează boema dinainte de al doilea război mondial. Atunci, că și acum, exista o mare toleranta pentru stiluri arhitectonice foarte diferite. Edilii vroiau binele orașului – și binele fiecăruia arata altfel. Se construia în toate chipurile și se luau decizii urbanistice clare, dar pentru perioade finite. Fiecare mandat nou aducea cu sine legi noi. Și se trăia din plin, cu buzunare pline sau mai puțin pline, de parca nu ar mai veni ziua de mâine.
Salonul © Irina Vencu
Din expoziție trebuia să ieși din nou pentru a ajunge în cea de-a treia perioadă, cea comunista: un hol de bloc, lung de zece metri, care nu duce nicăieri.
Pentru prima oara în istoria Bucurestilor se vă construi după linii generale care urmează să transforme consecvent întreg orașul, dandu-i o fata cu totul noua și uniforma. În noile blocuri se aduna lumea pe hol și pe scara blocului, ce devin locuri publice, spatiile de întălnire și comunicare. Acolo se făcea și propaganda, cu afișe ce arata cum să locuiești, cum să arați și cum să trăiești corect.
Fotografiile provin din anii ’50, când construcțiile erau noi și aveau încă un oarecare farmec.
Holul de bloc
Pe dreapta, ușile apartamentelor, de după care se aud diferite culise sonore, Radio Europa Liberă, discursurile de la al XIII-lea Congres al Partidului, Telejurnalul lăudând producția la hectar, Radio Beromünster informând despre intrarea tancurilor sovietice în Ungaria…
Intre apartamentele 36 și 37, o ușă lipsește. Înăuntru, spațiul unui apartament părăsit, cu mobila grămadă în mijloc. Pe doua geamuri se văd demolările în curs ale anilor ’80, strada Bateriilor și Mănăstirea Văcărești. În geamul din capăt răsăre Casa Poporului, în construcție. Lateral, un geam alb reprezintă viitorul neclar al orașului și al României în general în acel moment. Reșoul cu plita electrică deasupra – și lumânări, mereu la îndemâna, pentru cazul în care se oprește căldură, apa sau gazele. Anii `80…
Apartamentul părăsit
De aici lumea se întoarce la locul preferat de întălnire azi: barul. Vizitatorii încep dezbateri înfocate la un pahar de vin, căutând rezolvări și creând scenarii pentru orașul lor iubit sau pe care au început să-l cunoască și să-l îndrăgească din această seară.
Articolele detaliate despre cele trei părți ale expoziției vor urma în curând.